INTERVIU Ovidiu Ghiman, CEO Metaminds: Avem expertiza și determinarea necesare pentru a contribui substanțial la transformarea digitală a României

Metaminds intră într-o nouă etapă de dezvoltare, marcată de o tranziție atent planificată. Andrei Cruceru, cofondator și fost CEO, își asumă un rol non-executiv, concentrându-se pe dezvoltarea strategică a businessului, în timp ce Ovidiu Ghiman revine într-o poziție executivă-cheie, cu obiectivul de a accelera transformarea operațională și de a consolida poziția Metaminds ca partener esențial în digitalizarea României. Într-un dialog despre viziune, priorități și provocări, cei doi lideri vorbesc deschis despre strategia pe termen lung, rolul tehnologiei în modernizarea serviciilor publice și modul în care cultura organizațională rămâne un pilon al inovației.

1.Domnule Cruceru, cum vedeți această tranziție de leadership și rolul dumneavoastră în perioada următoare?

Andrei Cruceru: Membru Fondator Metaminds, fost CEO

În urmă cu doi ani, alături de Ovidiu și ceilalți parteneri din companie, am inițiat un proces strategic de transformare, cu obiectivul clar de a crea valoare sustenabilă atât pentru clienții noștri, cât și pentru noi, în calitate de acționari ai companiei Metaminds. Acest proces de transformare este unul de durată, structurat pe mai multe etape, și are ca element central principiul potrivit căruia fiecare fază necesită implicarea oamenilor potriviți, în rolurile potrivite.

Pentru următoarea perioadă a acestui parcurs, toți partenerii considerăm că Ovidiu este cel mai potrivit să preia un rol executiv, prin care să contribuie direct la dezvoltarea operațională a companiei. În același timp, eu voi continua să susțin direcția strategică a businessului dintr-o poziție non-executivă, concentrându-mă pe inițiativele de business development. Este, practic, o tranziție de roluri în care avem încredere și care credem că va aduce valoare adăugată tuturor părților implicate.

Andrei Cruceru, fost CEO și co-fondator Metaminds, va continua să joace un rol activ în companie, concentrându-se pe dezvoltarea pe termen lung a proiectelor și viziunii Metaminds.

2. Domnule Ghiman, reveniți la o poziție executivă. Ce viziune aveți pentru următoarea etapă de dezvoltare a companiei și care sunt prioritățile imediate?

Viziunea mea este aliniată cu cea a tuturor partenerilor din cadrul companiei, o viziune conturată în mod colaborativ pe parcursul anului 2024. Ne propunem să dezvoltăm o companie cu un impact real în viața de zi cu zi a cetățenilor, prin soluții de tehnologie care sprijină transformarea digitală a României. Obiectivul nostru este să contribuim activ la construirea unui ecosistem digital coerent, în care serviciile sunt interconectate și accesibile, simplificând astfel interacțiunea cetățenilor cu mediul digital.

Avem o strategie de creștere bine definită și o fundație solidă, construită pe expertiza tehnică a echipei Metaminds — peste 50 de ingineri de înaltă calificare. În perioada următoare, prioritatea noastră este implementarea rapidă și riguroasă a acestei strategii, astfel încât să valorificăm cât mai eficient resursele interne și oportunitățile din piață.

Pentru a ne atinge obiectivele, vom continua să investim în extinderea capabilităților tehnice, în consolidarea echipei de management și în creșterea vizibilității brandului Metaminds — un brand pe care îl dorim sinonim cu inovația, performanța și excelența în tehnologie.

Credem cu tărie că succesul va depinde de capacitatea noastră de a păstra claritatea și disciplina în execuție, dar și de cultura noastră organizațională puternică, care susține fiecare pas din direcția strategică asumată.

3. Care sunt în opinia dumneavoastră cele mai importante bariere care încetinesc ritmul digitalizării în sectorul public?

Identific două provocări majore în accesarea și valorificarea reală a oportunităților de transformare digitală:

·  Viteza de absorbție a fondurilor europene, care este strâns legată de rigoarea în execuție și de nivelul de competență al celor implicați în proces. Fără execuție disciplinată, oportunitățile rămân doar pe hârtie.

·  Lipsa unui mecanism de transfer de know-how între mediul privat și sectorul public. România are acces la expertiză solidă în companiile private din zona tech – ceea ce lipsește este un proces constant de consultare și colaborare, pentru a aduce valoare reală în proiectele statului.

Atunci când sectorul public și cel privat colaborează eficient, impactul se vede imediat:

• Serviciile digitale devin mai accesibile, mai ușor de utilizat și mai relevante pentru cetățeni, ceea ce crește rata de adoptare și reduce decalajele regionale;
• Utilizarea resurselor comune și împărțirea riscurilor, prin valorificarea capacităților și expertizei din sectorul privat, ceea ce optimizează costurile și diminuează riscurile de implementare;
• Accesul la tehnologii de ultimă generație și la competențele asociate acestora, aspect ce asigură relevanța și sustenabilitatea sistemelor implementate pe termen lung.
• În ceea ce privește direcțiile strategice în care ne concentrăm, pe inovație, cercetare aplicată și dezvoltare de soluții tech scalabile. Ne aliniem evoluției accelerate din zone precum inteligența artificială, managementul datelor și arhitecturile cloud-native – domenii în care am livrat deja proiecte cu impact concret, precum soluții de observabilitate sau infrastructuri digitale agile.
• Totodată, considerăm esențiale câteva direcții pentru succesul oricărei strategii digitale: identitatea digitală, platformele cloud-native, servicii publice construite în jurul nevoilor reale ale cetățenilor şi capacitatea de guvernanță digitală – toate inspirate, printre altele, din modele de succes la nivel european. Acestia sunt pilonii în care investim activ, pentru a susține un progres real și durabil în transformarea digitală a României.

4. Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai mari provocări și cele mai mari oportunități pentru Metaminds în următorii ani?

Capitalul uman reprezintă cea mai valoroasă resursă a oricărei organizații, iar pentru Metaminds, potențialul echipei noastre este, fără îndoială, cea mai mare oportunitate strategică în anii ce urmează. Avem privilegiul de a lucra alături de profesioniști excepțional de bine pregătiți, iar obiectivul nostru este să creăm un cadru care să le stimuleze dezvoltarea individuală și să amplifice, implicit, performanța companiei.

Una dintre principalele provocări rămâne atragerea de noi colegi care nu doar să aibă un nivel ridicat de competență, ci și să rezoneze cu valorile și ambițiile noastre. În paralel, viteza cu care evoluează procesele de transformare digitală – atât în sectorul public, cât și în cel privat – ne cere adaptabilitate și agilitate constantă.

Este binecunoscut faptul că România se află pe ultimele locuri în clasamentele întocmite în  State of the Digital Age Report privind transformarea digitală în rândul statelor membre ale Uniunii Europene. Acest context ne arată cât de mult spațiu de progres avem și cât de critică este accelerarea deciziilor strategice în această direcție. Dacă reușim să creștem gradul de conștientizare asupra impactului real al digitalizării – una făcută cu sens, în beneficiul utilizatorului final – atunci oportunitatea de a contribui semnificativ la modernizarea societății este una cu adevărat majoră.

5. Cum veți consolida echipa de management pentru a susține obiectivele ambițioase ale companiei în perioada următoare?

Pentru a susține obiectivele ambițioase pe care le avem în perioada următoare, vom consolida echipa de management printr-o abordare structurată și adaptată stadiului actual de dezvoltare al companiei. Ne ghidăm după un principiu esențial: omul potrivit la locul potrivit, în funcție de maturitatea organizațională și direcția strategică în care evoluăm. Aceasta înseamnă atât atragerea de lideri cu experiență relevantă, cât și repoziționarea internă a colegilor care au potențial de creștere și aliniere cu noile priorități de business. Impactul se va vedea în agilitatea decizională, coerența execuției și în creșterea capacității de livrare.

În paralel, investim constant în dezvoltarea capabilităților de management al capitalului uman – de la leadership operațional, la cultura feedbackului, până la managementul performanței și al talentelor. Construim structuri care susțin autonomia, claritatea obiectivelor și ownership-ul în echipe, ceea ce va amplifica atât eficiența internă, cât și atingerea obiectivelor strategice pe care le avem.

Nu în ultimul rând, ne asigurăm că extinderea echipei de management reflectă pe deplin cultura organizațională pe care am construit-o în ultimii ani. Ne dorim lideri care nu doar că înțeleg viziunea Metaminds, ci o trăiesc activ și o propagă prin propriul exemplu. Această aliniere culturală este esențială pentru menținerea echilibrului decizional și pentru susținerea unei direcții comune.

6. Care considerați că sunt principalele oportunități de transformare digitală cu impact semnificativ în sectorul public?

Consider că România are în față oportunități majore de transformare digitală cu impact semnificativ în societate, în special în domenii esențiale precum: educație, sănătate și finanțele publice.

În mod particular, tehnologia trebuie să ocupe un loc central în sistemul educațional, dacă ne dorim să pregătim noile generații pentru profesiile viitorului și, totodată, să ridicăm nivelul general al competențelor digitale în rândul populației. Aceste obiective sunt indispensabile pentru a construi o bază solidă care să susțină creșterea competitivității economice a României.

În zona educației, există câteva direcții concrete în care tehnologia poate genera un impact real:

• Asigurarea accesului larg și echitabil la educație pentru toți elevii, contribuind astfel la reducerea decalajelor între mediul urban și cel rural;
• Personalizarea conținutului educațional, adaptat nevoilor și ritmului fiecărui elev, în vederea dezvoltării competențelor digitale și a pregătirii pentru meseriile viitorului;
• Utilizarea datelor în timp real pentru fundamentarea politicilor publice în educație – de la analiza diferențelor de performanță între elevi și monitorizarea absenteismului, până la evaluarea impactului investițiilor.

Acestea sunt doar câteva exemple de cum digitalizarea, aplicată cu sens și viziune, poate contribui direct la transformarea sustenabilă a sistemelor publice esențiale.

Tehnologia are potențialul de a contribui în mod semnificativ la creșterea speranței de viață și la îmbunătățirea calității acesteia, prin modernizarea și eficientizarea sistemului de sănătate.

Printre direcțiile cu impact concret se numără:

• Extinderea accesului la servicii medicale prin soluții de telemedicină, care pot reduce considerabil inegalitățile de acces, în special în zonele rurale sau izolate;
• Fundamentarea și ajustarea politicilor publice de sănătate pe baza datelor colectate în timp real, ceea ce permite o reacție rapidă și informată la nevoile populației;
• Îmbunătățirea acurateței diagnosticului și reducerea semnificativă a costurilor și a timpului necesar pentru stabilirea acestuia, prin utilizarea tehnologiilor bazate pe inteligență artificială, cum ar fi interpretarea automată a imaginilor medicale.

Prin valorificarea acestor oportunități, tehnologia poate deveni un pilon esențial în crearea unui sistem de sănătate mai echitabil, mai eficient și mai orientat către pacient.

Inovația digitală reprezintă un accelerator esențial pentru creșterea eficienței cu care statul își gestionează finanțele publice. În special, în zona administrării fiscale, digitalizarea poate genera un impact semnificativ, cu beneficii directe pentru bugetul public și pentru încrederea contribuabililor.Digitalizarea administrației fiscale nu este doar un pas logic, ci o condiție esențială pentru modernizarea și sustenabilitatea sistemului financiar public. Printre beneficiile concrete se numără:

• Creșterea nivelului de conformare fiscală, cu efect direct asupra volumului de taxe colectate și asupra stabilității veniturilor publice;
• Accesul la date în timp real privind fluxurile financiare, care permite o mai bună planificare bugetară și poate contribui la scăderea costurilor asociate finanțării deficiențelor din economie;
• Reducerea fenomenului de evaziune fiscală prin utilizarea tehnologiilor avansate de analiză și detectare a fraudelor;
• Simplificarea proceselor administrative, cu efecte pozitive asupra productivității instituțiilor publice și asupra gradului de încredere al mediului privat și al cetățenilor în relația cu statul.

7. Cum vedeți rolul Metaminds în transformarea digitală a României și în creșterea standardelor de securitate digitală, atât în sectorul public, cât și privat?

Metaminds are expertiza și structura necesare pentru a contribui substanțial la transformarea digitală a României. Avem o echipă de specialiști de excepție, cu o abordare riguroasă atât din punct de vedere strategic, cât și tehnologic.

Soluțiile pe care le-am propus și pe care le vom propune în continuare sunt gândite pentru a aduce eficiență reală si  urmăresc în mod constant creșterea eficienței tehnice și economice a proceselor de business.

În viziunea mea, obiectivul final este clar: să îmbunătățim interacțiunea cetățenilor cu serviciile publice și să creștem în același timp nivelul de securitate și reziliență cibernetică.

Din perspectiva mea, aceste elemente sunt esențiale pentru modernizarea modului în care cetățenii interacționează cu serviciile publice. Într-o piață în care gradul de digitalizare este încă redus, capabilitățile Metaminds în proiectarea și implementarea de soluții inovatoare devin un diferențiator important. Acestea vor juca, cu siguranță, un rol esențial în contribuția noastră la procesul de transformare digitală a României, în anii care urmează.

8. Cum vă propuneți să gestionați cultura organizațională Metaminds și să continuați spiritul de inovație care a adus compania în poziția de lider?

În 2024, la nivelul acționariatului, am considerat esențială o intervenție strategică asupra culturii organizaționale. Am ales să colaborăm cu Adrian Florea și echipa Trend Consult într-un proces de realiniere, care a adus un plus semnificativ de claritate asupra direcției noastre strategice. Acest demers a avut ca scop definirea unor aspecte fundamentale – de la misiune, viziune și direcții strategice, până la definirea clară a comportamentelor pe care dorim să le încurajăm, respectiv a celor pe care dorim să le descurajăm la nivelul întregii organizații.

Printre comportamentele esențiale identificate se numără susținerea inițiativelor curajoase și încurajarea dialogului deschis. Acestea sunt în deplină armonie cu profilul profesional al echipei Metaminds și contribuie direct la cultivarea unui mediu care stimulează inovația tehnologică.Pornind de la această bază solidă, noua etapă de leadership va păstra consecvența față de valorile și cultura organizațională care ne definesc. În acest context, avem încredere că direcția noastră va continua să genereze soluții relevante și eficiente pentru provocările tot mai complexe ale transformării digitale – atât în sectorul public, cât și în cel privat.

Metaminds, unul dintre cei mai mari furnizori locali care oferă soluţii de digitalizare, cu afaceri de 181 mil. lei în 2024, l-a numit pe Ovidiu Ghiman în funcţia de CEO, a anunţat compania.

„Metaminds, companie românească ce dezvoltă soluţii de tehnologie pentru digitalizarea serviciilor publice şi private, anunţă numirea lui Ovidiu Ghiman în funcţia de Chief Executive Officer (CEO). Această decizie marchează o etapă strategică în evoluţia companiei şi susţine misiunea Metaminds de a transforma digital România prin tehnologii interconectate, sigure şi cu impact real în viaţa cetăţenilor. Ovidiu Ghiman s-a alăturat acţionariatului Metaminds în 2023, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Supraveghere, aducând cu el o experienţă de peste 20 de ani în managementul unor companii mari din zona tehnologiei şi a telecomunicaţiilor. Expertiza sa în atragerea investiţiilor, dezvoltarea organizaţională şi leadership-ului strategic va fi esenţială în noua etapă de creştere a companiei”, conform companiei.

Ovidiu Ghiman şi-a început cariera la compania de cablu RCS&RDS, de unde a plecat în anul 2009 – printr-o mutare surpriză – din poziţia de director comercial, la rivalul Romtelecom, care era condus la acea vreme de grecul Yorgos Ioannidis. La Romtelecom el a fost iniţial director de strategie, iar ulterior director comercial pe segmentul retail. Ulterior, el a fost director comercial pe segmentul business în cadrul Cosmote şi Romtelecom, cu un an înainte de trecerea la brandul Telekom. După ce a plecat, în 2021, de la Telekom, el a fondat o platformă de finanţare pentru start-up-uri, Ronin, iar în 2023 a anunţat că a intrat în acţionariatul Metaminds, în paralel cu preluarea poziţiei de Preşedinte al Consiliului de Supraveghere.

Odată cu schimbarea, compania va accelera creşterea, a declarat Ovidiu Ghiman. „Ne propunem să accelerăm implementarea strategiei de creştere, concentrându-ne pe livrarea de soluţii care contează: digitale, sigure, interconectate. Ştim că adevărata transformare digitală presupune mai mult decât tehnologie: necesită colaborare, transparenţă, parteneriate sustenabile şi o înţelegere profundă a ecosistemului digital naţional. Metaminds are toate aceste capabilităţi şi se bazează pe o echipă multidisciplinară cu expertiză aplicată în sectorul public”, a declarat Ovidiu Ghiman.

„Odată cu preluarea conducerii de către Ovidiu Ghiman se vizează accelerarea implementării strategiei de dezvoltare a companiei, cu accent pe: Dezvoltarea de soluţii avansate în domenii precum: identitate digitală, securitate cibernetică şi interoperabilitatea sistemelor; Consolidarea rolului de integrator strategic în proiecte naţionale de digitalizare;
Investiţii în dezvoltarea capitalului uman şi atragerea de expertiză din industrie;  Extinderea portofoliului de soluţii tehnologice pentru instituţii publice şi companii private; consolidarea parteneriatelor public-private în transformarea digitală a infrastructurilor critice, contribuind atât la modernizarea infrastructurilor critice, cât şi la consolidarea rezilienţei digitale la nivel naţional”, conform companiei.

Andrei Cruceru, co-fondator şi fost CEO Metaminds, va rămâne activ în cadrul companiei, concentrându-se pe direcţiile strategice pe termen lung.

Metaminds a înregistrat în 2024 afaceri de 180,6 mil. lei, în scădere cu 26% faţă de anul anterior, cu un profit net de 7,9 mil. lei, mai mare cu 6%. Numărul mediu de angajaţi a fost de 46 de oameni, în creştere faţă de 43 de persoane în anul precedent.

Marius Marinescu, Managing Partner & CTO Metaminds: AI-ul este cea mai disruptivă tehnologie. Este necesară o guvernanţă a mecanismelor AI, a modului de utilizare pentru că vedem peste tot că este folosit fără discernământ.

AI-ul este cea mai disruptivă tehnologie. Este necesară o guvernanţă a mecanismelor AI, a modului de utilizare pentru că vedem peste tot că este folosti fără discernământ, a spus Marius Marinescu, Managing Partner & CTO Metaminds, în cadrul D-TECH Forum România 2025, organizată la sediul BNR, unde Ziarul Financiar este partener media.

„AI este cea mai disruptivă tehnologie. Deja în IT, AI-ul scrie coduri mai bine decât programatorii. Este necesară o guvernanţă a mecanismelor AI, a modului de utilizare pentru că vedem peste tot că este folosit fără discernământ. Cu cât este folosită de la vârste cât mai mici devine singura sursă de adevăr. Impactul cred că va fi mai mare decât ne închipuim în acest moment.

Ce a mai spus Marius Marinescu, Managing Partner & CTO Metaminds:

Într-o companie globală cu peste 100.000 de angajaţi, top managementul este înlocuit cu AI-ul.

Suntem de ambele părţi ale baricadei, putem interpreta ce se întâmplă din interiorul sistemelor, dar şi ca un consumator final. Se ignoră adesea că tehnologia este doar suport pentru oameni.

O dată la 5-10 ani apar cuvinte cheie. Acum este AI, acum 5 ani era Big Data. Pentru a putea ajuta şi a face transformare digitală trebuie să ne concentrăm pe ce pot oameii să facă cu ajutorul tehnologiei.

Trebuie să existe coordonare din partea unor instituţii pentru definirea unor cerinţe de bază pentru fiecare sistem, de impunere, chiar în legislaţia de bază prin care să se ceară anumite lucruri, dar acest lucru nu trebuie să ducă la centralizarea lor.

Pe 18 mai, România se pregătește pentru a doua rundă de alegeri desfășurate în formatul clasic – cu buletine de hârtie, secții fizice și cozi la urne – în condițiile în care, în prima rundă, aproape 10 milioane de români nu s-au prezentat la vot, iar pentru mulți dintre aceștia, lipsa unei opțiuni de vot online a fost un factor descurajator.Într-o epocă în care majoritatea interacțiunilor noastre sunt digitale, întrebarea vine firesc: De ce nu putem vota online?

Dorința publicului, mai ales a diasporei și a tinerilor, pentru un sistem de vot online (numit și vot electronic la distanță) este reală. Imaginile cu mii de cetățeni români stând la cozi ore întregi în Londra, Paris sau München, fără a reuși să voteze la alegerile prezidențiale din 2014, au șocat opinia publică . Pentru mulți, acea frustrare a diasporei a aprins discuția despre o soluție modernă: votul online. Pe de altă parte, când trecem de la dorință la realitate, apar o serie de întrebări firești: este tehnologia suficient de sigură? Putem avea încredere că votul online va fi corect și secret? Cum stă România la capitolul infrastructură digitală?

Un sondaj recent realizat de AtlasIntel, în parteneriat cu Metaminds, arată că 7 din 10 români ar vota online dacă ar avea această opțiune. Apetitul public există, dar în spatele unui click aparent simplu se află o rețea complexă de tehnologii, standarde și riscuri. Votul electronic nu este o aplicație, ci o infrastructură de încredere. În ciuda complexității implementării, tot mai multe voci susțin că votul online este o direcție firească și necesară pentru viitorul democrației românești. Să analizăm pe rând avantajele pe care le-ar aduce votul electronic, provocările și riscurile implicate, lecțiile oferite de experiența altor țări și cât de pregătită este România din perspectiva încrederii publice și a capacității de implementare.

 Ce ar însemna implementarea votului online în România?

Pentru a înțelege ce presupune acest pas, am discutat cu unul dintre experții Metaminds — companie românească specializată în infrastructură digitală, securitate și arhitecturi critice.

„Implementarea votului online în România nu înseamnă doar o aplicație sau o platformă. Înseamnă să construiești un ecosistem digital complet, unde identitatea fiecărui cetățean este verificată criptografic, datele sunt protejate end-to-end, iar întreg procesul este auditat în timp real. Este nevoie de interoperabilitate între registrele statului, standarde de securitate avansate și poate cel mai important, încredere publică. Tehnic, este posibil. Dar trebuie gândit ca infrastructură națională, nu ca soluție punctuală.”

 – Marius Marinescu, Chief Technology Officer, Metaminds

Încrederea – moneda votului digital

Tehnologia poate oferi securitate, dar încrederea cetățenilor trebuie câștigată, nu doar presupusă. Lipsa transparenței, fragmentarea sistemelor și birocrația reprezintă provocări actuale, reflectate și în sondajul Metaminds: peste 69% dintre români identifică birocrația ca principal obstacol în digitalizarea serviciilor publice.

Avantajele votului online

Susținătorii votului online evidențiază numeroase beneficii clare pentru procesul democratic. Accesibilitatea sporită este probabil cel mai invocat avantaj. Un sistem de vot online le-ar permite cetățenilor să își exprime opțiunea oriunde s-ar afla, fără a fi nevoiți să se deplaseze la o secție de vot. Românii din diaspora ar fi principalii câștigați – ei nu ar mai trebui să parcurgă sute de kilometri până la cea mai apropiată ambasadă sau să stea la cozi interminabile pentru a vota. Franța oferă un exemplu revelator: în 2012, când a introdus votul online pentru cetățenii săi stabiliți peste hotare, peste 60% dintre aceștia au ales varianta electronică pentru a-și exprima opțiunea. Asta indică un apetit enorm al diasporei pentru o astfel de facilitate. Pentru românii de pretutindeni – fie că lucrează în străinătate, fie că locuiesc în zone izolate – votul online ar înlătura obstacolele geografice și i-ar aduce virtual „mai aproape” de urne.

Un alt beneficiu este participarea crescută la vot, în special în rândul celor pentru care metoda tradițională este incomodă. O platformă online ar putea atrage la vot tinerii familiarizați cu tehnologia și persoanele ocupate, care în prezent absentează din lipsă de timp sau din cauza distanței față de secții. Chiar dacă studiile internaționale arată că efectul asupra prezenței generale la urne poate varia (Norvegia, de exemplu, nu a observat un salt semnificativ al prezenței în urma proiectelor pilot de vot online), pentru anumite categorii diferența ar fi majoră. Diaspora și alegătorii cu mobilitate redusă (vârstnici nedeplasabili, persoane cu dizabilități) ar avea, în sfârșit, șanse egale de a vota comparativ cu cei din țară. Este, până la urmă, o chestiune de incluziune: votul electronic ar oferi fiecărui cetățean posibilitatea de a-și exercita dreptul democratic fără piedici logistice.

De asemenea, eficiența administrativă a procesului electoral ar crește considerabil. Voturile transmise electronic pot fi numărate automat, de către sistem, imediat după încheierea scrutinului, eliminând necesitatea centralizării manuale a buletinelor și reducând posibilitatea erorilor de numărare . Gândiți-vă la miile de procese-verbale completate de mână și la potențialele greșeli de transcriere sau calcul – toate acestea ar dispărea sau s-ar diminua drastic. Rezultatele s-ar putea afla în câteva minute de la închiderea urnelor, nu după ore sau chiar zile de numărare. În plus, multe costuri s-ar reduce: mai puțină hârtie, logistică simplificată (mai puțini membri în secții, mai puține ștampile și urne de distribuit). Experiența Estoniei sugerează că votul online poate fi și economic avantajos – potrivit unor analize, costul pe votant al votului online în Estonia este de aproape zece ori mai mic decât al votului traditional. Desigur, votul electronic nu ar înlocui imediat votul clasic, dar oferirea lui ca opțiune alternativă ar eficientiza semnificativ procesul prin diminuarea aglomerației la secțiile de votare și volumul de lucru al personalului electoral.

Nu în ultimul rând, votul online ar putea aduce un suflu de modernizare în viața publică. Ar arăta că instituțiile statului țin pasul cu tehnologia și facilitează interacțiunea cetățeanului cu statul. Pentru o generație obișnuită să își rezolve multe sarcini printr-un click, democrația la un click distanță pare o evoluție firească. Acest lucru ar putea însufleți democrația, făcând-o mai accesibilă și mai apropiată de oameni – un ideal important într-o perioadă în care vedem, din păcate și tendințe de apatie civică sau neîncredere în instituții.

Riscuri și provocări: de ce ezită lumea?

Evident, dacă votul online ar fi fost lipsit de probleme, el ar fi fost deja adoptat peste tot. În ciuda atractivității sale, votul online aduce și riscuri serioase, pe care experții și autoritățile electorale le cântăresc cu grijă. Principalul semn de întrebare planează asupra securității cibernetice. Nu putem ignora nici problema accesului inegal la tehnologie. În România – ca în orice altă țară – nu toți cetățenii au acces la internet și nici competențe digitale solide. Dacă mâine s-ar introduce votul online, există riscul să dezavantajăm exact categoriile deja vulnerabile civic: persoane în vârstă, oameni din mediul rural fără conexiuni stabile la internet, cetățeni cu nivel scăzut de educație digitală. Aceștia s-ar putea simți intimidați sau excluși de noul sistem. Desigur, soluția echilibrată ar fi ca votul electronic să fie opțional, păstrând mereu și varianta clasică. Însă dacă, în timp, votul online ar deveni predominant, trebuie avute în vedere măsuri de incluziune digitală.

Important de subliniat este că riscurile nu sunt de neglijat, dar nici incontrolabile. Majoritatea pot fi abordate prin măsuri tehnice și organizatorice: criptare avansată, audituri independente periodice, protocoale de verificare a votului, programe de educație digitală pentru public, menținerea alternativelor de vot etc. Provocarea adevărată este găsirea echilibrului între a facilita votul și a proteja integritatea acestuia.

Ce putem învăța din experiența altor țări?

România nu este singura țară care își pune această întrebare. La nivel global, puține țări au implementat votul online la alegeri naționale, însă numeroase state au derulat proiecte pilot în această direcție, iar unele țări au transformat deja votul online într-o realitate.

Estonia lider mondial în e-voting, a introdus votul online în 2005, iar din 2007 îl folosește și la alegeri parlamentare, fiind prima din lume care a făcut acest pas. Sistemul estonian a evoluat treptat, iar popularitatea lui a crescut continuu: la parlamentarele din 2021, aproximativ 47% dintre estonieni au votat online, iar în 2023, odată cu alegerile parlamentare, s-a atins un moment istoric – peste jumătate din voturi au fost exprimate online, pentru prima dată votul electronic depășindu-l pe cel pe hârtie . Estonia ne arată că este posibil ca o societate să îmbrățișeze pe deplin această tehnologie, cu condiția să existe infrastructura potrivită și încredere din partea publicului. Cheia succesului estonian a fost combinarea votului online cu un sistem robust de identificare electronică a cetățenilor (toți dețin un ID digital) și cu posibilitatea unică de a schimba votul – dacă un alegător votează online și apoi se răzgândește, poate vota din nou online sau poate merge fizic la urne, ultima opțiune exprimată anulând-o pe cea precedentă. Acest mecanism ingenios elimină teama că “dacă ai votat odată online, votul nu se mai poate schimba”, oferind o plasă de siguranță. Estonia a demonstrat așadar că, într-un mediu propice, votul online poate funcționa în condiții satisfăcătoare de securitate și poate deveni parte din normalitate.

 Norvegia – în anumite referendumuri locale, cum a fost cazul în Finnmark (2018), participarea prin vot online a atins 85.5%. Cu toate acestea, autoritățile au comandat studii pentru a lua pulsul opiniei publice și rezultatele au fost rezervate: o parte importantă a populației își făcea griji cu privire la secretele și siguranța votului (temându-se că votul online nu ar rămâne 100% confidențial). Proiecte pilot de vot online au fost desfășurate între 2011 și 2013 în mai multe municipalități, însă în lipsa unei susțineri politice puternice și văzând reticența publicului, guvernul norvegian a decis în 2014 să oprească extinderea proiectului de vot online. Norvegia a revenit la metodele tradiționale, dar a rămas atentă la evoluțiile din domeniu, semn că nu exclude reluarea ideii dacă, în viitor, contextul se schimbă (tehnologia devine mai sigură, iar publicul – mai încrezător).

Elveția a introdus votul online treptat, concentrându-se pe diaspora – a abordat votul online cu prudență și metodă științifică. Fiind o democrație cu multe referendumuri, Elveția a dorit să își implice cetățenii din diaspora și a început testele de e-voting încă din anii 2000, în câteva regiuni: Geneva, Zurich, Neuchâtel. Treptat, proiectele pilot s-au extins, ajungând ca în anumite scrutine locale sau federale, până la 50% dintre cetățenii elvețieni din străinătate să poată vota online . Spre deosebire de Estonia, Elveția nu a dat drumul din prima la un sistem național, ci a permis fiecărei regiuni să-și aleagă soluția tehnică, cu condiția respectării unor cerințe stricte, precum: verificarea individuală și publică a voturilor. Au existat două sisteme principale (dezvoltate la Geneva și de Poșta Elvețiană), ambele supuse auditurilor și testelor publice. Astăzi, Elveția rămâne angajată pe drumul votului online, dar menține o abordare conservatoare: nicio extindere nu se face fără ca securitatea să fie considerată satisfăcătoare și fără o certificare riguroasă a sistemelor. Lecția elvețiană subliniază importanța testării și a corectării erorilor înainte de implementări pe scară largă, precum și necesitatea de a comunica deschis cu publicul pentru a menține încrederea. Chiar dacă a făcut un pas înapoi în 2019, Elveția nu a abandonat ideea – semn că vede în continuare votul online ca pe o inovație de viitor, dar vrea să „facă lucrurile ca la carte”.

Franța a adoptat o poziție intermediară, de compromis controlat. La fel ca România, Franța are o diasporă numeroasă, pentru care a introdus votul online la alegerile destinate acesteia. Încă din 2003, francezii stabiliți în SUA au putut vota electronic în cadrul Adunării Francezilor de Pretutindeni. Succesul a încurajat extinderea către alegerile legislative pentru diaspora și cele consulare. În 2012, la primele alegeri legislative în diaspora, votul online a fost un real succes logistic, mii de cetățeni votând de la distanță. Însă, în 2017, chiar înaintea alegerilor, guvernul de la Paris a decis să suspende votul online pentru diaspora, invocând temeri de securitate cibernetică și riscul unor atacuri externe. Decizia a fost una preventivă, insa ulterior, după îmbunătățirea sistemelor, Franța a reluat votul online pentru cetățenii din afara țării la alegerile parlamentare următoare, dar să nu îl folosească pentru prezidențiale sau referendumuri, considerând că miza acelor alegeri majore este prea mare în raport cu riscurile. Practic, modelul francez este: oferim diasporei opțiunea comodă dar păstrăm un grad de conservatorism pentru alegerile de importanță națională, unde preferăm metodele tradiționale. Această abordare arată că se pot lua decizii nuanțate: nu e obligatoriu să mergem pe o abordare de tip totul sau nimic – o țară poate implementa votul online acolo unde beneficiile sunt certe (votul în diaspora, de exemplu), amânându-l acolo unde riscurile par să cântărească mai greu.

Încrederea publicului și barierele locale în România

În România votul online nu este încă disponibil la nicio categorie de alegeri publice (nici locale, nici parlamentare, nici prezidențiale). Până acum, românii pot vota fie în modul tradițional (prezentându-se fizic la secție și folosind buletinul de hârtie), fie – într-o anumită măsură – prin corespondență. Votul prin corespondență, deși tot un vot la distanță, a fost introdus abia recent (în 2016 pentru parlamentare, extins în 2019 pentru prezidențiale) și a reprezentat un pas înainte pentru diaspora, însă are limitele lui: necesită înscriere prealabilă, trimiterea plicului prin poștă, timpi de așteptare și uneori, probleme logistice. Votul electronic ar simplifica infinit aceste lucruri, dar implementarea lui a rămas, până acum, doar la stadiul de discuție și propuneri.

Subiectul a fost totuși adus în discuție în repetate rânduri în ultimul deceniu, mai ales pe fondul scandalurilor legate de votul din diaspora și al preocupărilor privind prezența scăzută la vot în țară. În 2014 a fost un an de cotitură – după acel haos de la secțiile din străinătate, presiunea publică a crescut. În 2015 s-a adoptat votul prin corespondență, însă nu și cel online. Pe lângă voința politică, România are și alte bariere birocratice și tehnice de depășit pentru a putea implementa votul online. Un prim aspect este infrastructura de identificare digitală a cetățenilor. Estonia a putut lansa e-votingul abia după ce toată populația a primit cărți de identitate electronice cu cip și certificate digitale. În România, un asemenea sistem abia se formează – primele cărți de identitate electronice au fost emise abia în 2021, iar adoptarea lor este voluntară și destul de lentă. Nu avem încă un echivalent la scară largă al “ID-ului digital” care să permită autentificarea sigură a alegătorilor de la distanță. Fără un mecanism de autentificare robust (certificat digital sau identificare biometrică), orice platformă de vot online ar fi vulnerabilă la vot multiplu sau impersonare. Desigur, există alternative (de exemplu, combinarea de coduri trimise pe adresa din buletin cu verificări video), dar soluția eficientă este un ID electronic național. Așadar, unul din pașii premergători firești ar fi accelerarea proiectului de carte electronică de identitate – ceea ce ține de autoritățile noastre și de capacitatea lor administrativă.

Un alt obstacol ține şi de infrastructura IT și expertiza tehnică disponibile. La acest capitol, stăm mai bine: România are specialiști IT foarte bine pregătiți, recunoscuți pe plan internațional. Țara noastră ar putea, tehnic vorbind, să construiască sau să adapteze o platformă de e-vot fără mari probleme, eventual chiar preluând componente open-source deja folosite în alte state. Deci pregătirea tehnică există într-o anumită măsură. Problema ține mai mult de proceduri și certificări: orice sistem de vot trebuie testat și certificat riguros înainte de utilizare. Asta înseamnă timp și bani investiți, protocoale clare, eventual colaborare cu experți internaționali pentru audit.

De departe însă, cel mai important factor pentru succesul oricărui sistem de vot – fie el tradițional sau electronic – este încrederea publicului. Iar aici, provocarea în România este semnificativă. Sondajele și experiențele trecute arată că există un grad de neîncredere în procesele electorale, alimentat de istoricul nostru (acuzații de fraudă la votul clasic, povești despre “turism electoral”, suspiciuni de vot multiplu, numărători paralele tensionate etc.). Chiar dacă sistemul tradițional s-a îmbunătățit mult și este bine pus la punct (cu camere de luat vederi în secții, cu observatori și proceduri stricte), percepția multor oameni rămâne că alegerile pot fi fraudate. În acest context, nu e surprinzător că ideea votului online îi face sceptici pe mulți – dacă nu avem încredere totală nici în buletinul fizic, cum am avea în ceva “invizibil” pe internet? Această percepție trebuie abordată cu foarte mare seriozitate. Obținerea încrederii publice este poate cea mai dificilă etapă, mai dificilă decât realizarea tehnică a sistemului. Oamenii trebuie convinși că votul lor rămâne secret, că nimeni nu-l poate modifica și că sistemul nu va pica fix în ziua alegerilor. Cum se câștigă această încredere? Prin transparență și comunicare. Autoritățile ar trebui să explice clar cum funcționează platforma, ce măsuri de securitate are, să recunoască riscurile și să arate că sunt pregătite să le facă față. Numai așa se poate câștiga cu adevărat aderența populației la un nou sistem. Estonia, de exemplu și-a educat alegătorii de-a lungul anilor, organizând campanii de informare și chiar concursuri publice de hacking (pentru a demonstra siguranța sistemului). România ar trebui să facă la fel: să aducă tehnologia mai aproape de public, să arate că votul online nu este un truc secret al cuiva, ci un proces la fel de auditabil (chiar dacă diferit ca formă).

Tot la capitolul încredere intră și necesitatea unor programe-pilot locale, înainte de orice implementare națională se recomandă introducerea treptată: mai întâi un pilot într-un mediu controlat (de exemplu, pentru diaspora la un scrutin), apoi extindere graduală. Aceste teste ar permite identificarea problemelor și foarte important, ar oferi publicului ocazia să vadă sistemul la lucru. Un posibil scenariu pentru România ar fi: alegerea unui oraș sau județ pentru un proiect pilot la viitoarele alegeri locale, unde cetățenii doritori să poată vota online (în paralel cu sistemul clasic disponibil tuturor), sau implementarea votului online pentru românii din străinătate la următoarele alegeri parlamentare, ca alternativă la votul prin corespondență. Diaspora este publicul cel mai dornic de această opțiune și totodată, probabil cel mai pregătit digital. Un astfel de test în diaspora ar avea riscuri mult mai mici asupra rezultatului general (numărul voturilor din străinătate fiind de regulă sub 10% din total), dar ar furniza lecții prețioase și ar demonstra că România poate organiza în siguranță un scrutin online. Barierele birocratice – cum ar fi modificarea legislației electorale, alocarea de fonduri, partajarea responsabilităților între instituții – trebuie și ele depășite prin colaborare și planificare. Este nevoie ca toate partidele politice să fie de acord asupra direcției şi că respectă principiile democratice ce țin de securitate, anonimitate, acces egal, transparență.

În concluzie, un pas necesar dar cu ochii deschiși.

Imaginea de ansamblu a votului online este, așadar, complexă. Există riscuri reale și e sănătos să fim conștienți de ele. Dar există și beneficii incontestabile, care în anumite situații pot cântări foarte greu – în special pentru România, cu diaspora sa uriașă și cu generațiile tinere tot mai dezangajate de metodele tradiționale. Chiar dacă pare paradoxal, cea mai mare amenințare pe termen lung la adresa democrației ar putea fi, de fapt, stagnarea și neadaptarea. Societatea evoluează rapid, cetățenii își doresc servicii publice digitale, iar democrația trebuie să țină pasul. Votul online nu este un moft, ci o potențială soluție la probleme concrete: ar elimina discriminarea geografică a alegătorilor, ar eficientiza procesele electorale și ar putea motiva mai mulți oameni să participle la procesul de votare.

Sigur că, pentru a culege aceste roade, trebuie să plantăm cu grijă semințele. România nu trebuie să sară etapele – din fericire, nici nu mai e un pionier nevoit să se arunce în necunoscut. Alte țări precum Norvegia, Estonia, Elveția, au testat înaintea noastră, au greșit și au corectat. Putem adopta cele mai bune practici: să începem prudent, să testăm riguros, să implicăm experți independenți și să fim transparenți. Important este să nu abandonăm direcția. Faptul că anumite țări au avut ezitări nu înseamnă că votul online trebuie respins, ci că trebuie îmbunătățit. Tehnologia se perfecționează continuu – vulnerabilitățile de ieri pot fi rezolvate mâine. Iar încrederea publicului se poate construi cu răbdare, dovadă fiind chiar exemplele programelor de vaccinare sau al altor proiecte naționale unde, pornind de la scepticism inițial, s-a ajuns la o acceptare largă, odată ce oamenii au văzut rezultatele.

Privind spre viitor, pare o chestiune de timp până când votul online va deveni ceva obișnuit și în România. Întrebarea nu mai este dacă vom vota online, ci când. Iar când acel moment va veni, trebuie să ne prindă pregătiți – cu legi actualizate, cu infrastructură digitală solidă, cu cetățeni informați și cu mecanisme de securitate puternice. Votul online este o direcție firească și necesară într-o lume din ce în ce mai digitalizată. Provocările care îl însoțesc nu ar trebui să ne sperie, ci să ne motiveze să găsim soluții mai bune. Până la urmă, democrația înseamnă evoluție și adaptare. România poate și trebuie să facă acest pas, cu ochii deschiși, transformând dorința publică în realitate tehnologică.

Oricine a simțit în ultimele luni cum factura la energie crește fără avertisment. Piața este imprevizibilă, tarifele se schimbă constant, iar consumatorii sunt, de multe ori, prinși între oferte complicate și birocrație. Mulți plătesc mai mult decât ar trebui, doar pentru că procesul de schimbare a furnizorului pare prea complicat.

Lucrurile s-au schimbat însă, încă din 2022. O platformă digitală pusă la dispoziție de ANRE, dezvoltată de Metaminds, companie românească specializată în soluții de tehnologie pentru servicii digitale, împreună cu Connections Consult, face ca schimbarea furnizorului să fie mai simplă ca niciodată. Totul se poate face online, fără drumuri inutile, fără birocrație și fără să fie nevoie să înțelegi fiecare detaliu tehnic al contractelor de energie.

Dacă până acum părea o bătaie de cap să cauți și să alegi un furnizor mai ieftin, acum poți compara prețurile în câteva minute și să faci schimbarea într-un mod foarte simplu si transparent.

Consumatorii care vor să vadă cum funcționează platforma și să afle dacă există o ofertă mai bună pentru ei, pot accesa POSF.ro și lua o decizie informată despre contractul lor de energie.

Schimbarea furnizorului – de la cozi la un click

Până nu demult, schimbarea furnizorului de energie însemna un proces greoi. Trebuia să depui cereri, să trimiți documente, să aștepți aprobări și să ai răbdare timp de câteva săptămâni, poate chiar luni ca totul să fie procesat. Tocmai din aceste motive, multe persoane evitau schimbarea – din cauza birocrației.

Astăzi, lucrurile arată complet diferit. Platforma ANRE automatizează acest proces și elimină pașii inutili. În loc de săptămâni de așteptare, acum totul se poate rezolva în doar 24 de ore, iar consumatorul nu trebuie să interacționeze direct cu furnizorii. Ce implica procesul? Clientul verifica ofertele disponibile, alege cea mai avantajoasă varianta, își creează un cont și trimite cererea online.

Platforma integrează 136 de furnizori de energie electrică și 87 de furnizori de gaze naturale, 64 de operatori de rețea de energie electrica şi 36 de operatori de rețea de gaze naturale, oferind acces la ofertele furnizorilor. Datele ne arată că în România sunt 20 de milioane de contracte de furnizare și peste 16 milioane de consumatori, iar până în prezent doar 45.329 de clienți și-au făcut cont în POSF.ro.  Aceste cifre ne indică faptul că 97% dintre utilizatori încă nu au explorat această resursă – ceea ce înseamnă un potențial major de activare și eficientizare a alegerilor de consum.

Această interconectare directă între consumatori și furnizori face ca procesul de schimbare să fie nu doar mai rapid, ci și mult mai transparent.

Asta înseamnă mai puțin timp pierdut și mai mult control asupra banilor tăi.

Ce se află în spatele platformei?

Pentru ca un astfel de sistem să funcționeze la scară largă, este nevoie de o infrastructură solidă. Platforma a fost construită astfel încât să poată gestiona un număr mare de utilizatori simultan, fără întârzieri și fără blocaje. Metaminds a creat o arhitectură care permite procesarea rapidă a cererilor, astfel încât consumatorii să nu aștepte inutil.

Un alt aspect important este securitatea datelor. Platforma gestionează informații personale și contractuale, iar în acest sens include măsuri stricte de protecție împotriva accesului neautorizat. Orice tranzacție este criptată, iar verificările sunt riguroase pentru a preveni fraudele. POSF este în continuă dezvoltare: consumatorii au acces la tutoriale, manuale de utilizare și chiar la un chatbot (EVA), disponibil din Martie 2023, care oferă asistență și răspunsuri personalizate.

Cum ajută tehnologia consumatorii?

Cel mai mare avantaj al acestei platforme este transparența. Consumatorii pot vedea în timp real toate ofertele furnizorilor și pot alege varianta care li se potrivește cel mai bine. Nu mai există surprize, tarife ascunse sau condiții greu de înțeles.

În plus, întregul proces este automatizat, rapid și accesibil. Consumatorii nu mai trebuie să meargă la ghișeu, să completeze formulare sau să aștepte să fie sunați de un operator. Totul se întâmplă online, simplu și clar. Însă beneficiul cel mai vizibil este legat de economiile pe care consumatorii, fie persoane fizice, fie persoane juridice, le pot face prin controlul consumului și al prețului plătit.

Pentru furnizori, acest sistem aduce și un mediu concurențial mai sănătos. Acum, știind că utilizatorii pot schimba rapid furnizorul în cazul în care găsesc o ofertă mai bună, furnizorii de energie sunt motivați să ofere servicii mai competitive și prețuri mai bune.

Ce urmează? Transformarea digitală a pieței de energie abia începe

Tehnologia va continua să schimbe modul în care consumatorii își gestionează contractele de energie. În viitor, platformele digitale ar putea oferi recomandări personalizate, ajustarea automată a tarifelor și alerte care să le indice utilizatorilor care este cel mai bun moment pentru a schimba furnizorul sau ce ofertă li se potrivește cel mai bine, toate acestea în funcție de consumul lor. Astfel, oamenii ar putea plăti mereu cel mai avantajos tarif, fără să fie nevoiți să urmărească constant schimbările din piață.

Metaminds este pregătită să facă posibilă această transformare digitală. Prin soluții scalabile, sigure și flexibile, compania creează infrastructura necesară pentru ca aceste servicii să devină realitate. Prin inovație și tehnologie avansată, Metaminds contribuie la un ecosistem energetic modern, unde consumatorii au mai mult control, pot lua decizii informate și beneficiază de un sistem transparent și eficient.

Energia viitorului este digitală

Piața energiei nu va deveni mai simplă peste noapte, dar tehnologia oferă deja instrumente care fac diferența. Platforma ANRE, dezvoltată împreună cu Metaminds, este un exemplu de cum transformarea digitală poate înlocui un proces birocratic într-un serviciu intuitiv, rapid și sigur.

Metaminds joacă un rol-cheie în construirea unui ecosistem energetic modern și competitiv, oferind soluții de tehnologie inovatoare care sprijină modernizarea infrastructurii și ajută consumatorii să facă față mai ușor fluctuațiilor de preț.

Our colleagues Vlad Mocanu and Răzvan-Andrei Valceanu will be leading a workshop at the Cloud Native Days Romania event on May 5th, at Radisson Blu, Bucharest.

This workshop will focus on Kubernetes, cert-manager, trust-manager, and Kyverno to simplify and secure trust management in your cluster.

What are the benefits?
✅ Expert insights
✅ Hands-on experience
✅ Stay connected with the latest in technology

You can register by accessing this link: https://lnkd.in/dgJYznCY

Nu e un secret că traversăm o perioadă  în care progresele tehnologice par să ne transforme viaţa peste noapte. Într-o astfel de lume este uşor să fim prinşi în vârtejul termenilor la modă şi al tendinţelor trecătoare care definesc peisajul IT în continuă evoluţie. În calitate de CTO al Metaminds, am avut privilegiul de a asista la toate modificările pieţei IT din România în ultimele două decenii. În tot acest timp, cel mai important principiu care a trecut în mod constant testul timpului a fost valoarea relaţiilor şi a gândirii pe termen lung.

Evident, ca orice piaţă de IT din lume, nici cea din România nu este imună la mirajul termenilor  la modă şi a ultimelor tendinţe. Cu toţii am auzit despre SIEM, DLP, EDR şi nenumărate alte concepte si acronime care vin şi pleacă odată cu trecerea timpului. Dar, după cum am învăţat de-a lungul carierei mele, cuvintele la modă nu rezolvă problemele din lumea reală cu care se confruntă clienţii noştri.

La Metaminds, abordarea noastră a fost întotdeauna diferită. Nu începem dialogul cu clienţii aruncându-le nişte cuvinte care ştim că funcţionează şi sunt la modă în acel moment. Începem prin a înţelege provocările şi nevoile lor unice. Ascultăm şi învăţăm, apoi lucrăm împreună pentru a crea soluţii care abordează aceste probleme specifice. Această abordare îşi are rădăcinile în ideea că relaţiile pe termen lung sunt mult mai valoroase decât tendinţele pe termen scurt.

Angajamentul nostru faţă de relaţiile pe termen lung nu este doar un slogan; este un principiu călăuzitor pe care îl susţinem în fiecare aspect al muncii noastre. Ne dorim sa stabilim o relaţie de încredere implicită, în care clienţii să se simtă confortabil să ridice telefonul şi să ne adreseze întrebări despre funcţionarea întregului lor ecosistem IT. Acest nivel de încredere cu clienţii se bazează pe ani de lucru împreună, pe înţelegerea complexităţii afacerii lor şi oferind soluţii care depăşesc nevoile imediate ale pieţei IT.

Relaţiile pe termen lung nu sunt doar despre a face o vânzare şi a trece la următorul client. Acest lucru înseamnă să creştem împreună, să ne adaptăm la peisajul tehnologic în continuă schimbare şi să depăşim împreună provocările care apar inevitabil. Suntem aici nu doar pentru a livra un produs sau un serviciu, ci şi pentru a fi un partener, un colaborator şi o soluţie la toate problemele tehnice.

Într-o lume în care tehnologia evoluează constant, este uşor să uiţi de valoarea conexiunilor personale, a expertizei umane şi a gândirii pe termen lung, Însă am învăţat rapid că soluţiile de durată sunt bazele pe care trebuie să construim Metaminds.

Aşa că pe măsură ce navigăm spre viitorul IT al României, îi încurajez atât pe clienţii noştri, cât şi pe colegii mei profesionişti din IT să privească dincolo de ce se vinde acum şi care sunt tendinţele. Îmbrăţişaţi ideea de gândire pe termen lung, fie că vorbim de relaţii cu diverşi parteneri sau de sistemele IT realizate. Doar aşa ne vom diferenţia de ceilalţi, iar tehnologia va înregistra progrese reale şi semnificative.